Ganduri pentru tine

Nu dispera cand greul vietii de apasa
Si nici nu plange dupa al tau destin
Caci dupa chinuri viata e frumoasa
Asa cum dupa ploaie cerul e senin

Si poti sa crezi ca unii te inseala
Sa te ridici cand altii te doboara
Sa poti pastra ce altii vor s-alunge
Sa razi chiar daca sufletul iti plange

Uita trecutul. Abandoneaza in spatele tau greselile si durerile. Pentru ca viata poate fi inteleasa numai privind in urma dar poate fi traita numai privind inainte.


Cand cineva ne raneste trebuie sa scriem asta pe nisip unde vantul iertarii va sterge cele scrise. Iar atunci cand cineva face ceva bun pentru noi trebuie sa cioplim in piatra unde nici o furtuna nu poate sterge cele scrise.



Cand nu mai poti alerga, ia-o la trap.
Cand nu mai poti nici asta, ia-o la pas.
Cand nu mai poti sa mergi, ia bastonul. Insa nu te opri niciodata.

Te poti simti singur, trist, dar niciodata invins. Poti pierde, poti gresi, poti suferii, dar nu te gandi niciodata sa abandonezi. Aminteste-ti atunci ca esti puternic, ca sunt lucruri pe care nimeni nu le poate face mai bine decat tine. Priveste viata cu ochi de invingatori.



Doamne, daruiete noua liniste pentru a ne impaca cu ceea ce nu se poate schimba. Da-ne noua vointa pentru a schimba ceea ce se poate si intelepciune pentru a deosebi una de cealalta, Amin!

Dansand in ploaie...

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni

ci sa stii sa dansezi in ploaie…

Astazi poti zambi din nou. De ce nici tu nu stii. Important este ca dupa zile in care sufletul tau plangea a venit vremea in care simti o pace launtrica, iar in coltul gurii, firav ce-i drept, apare un zambet. Acum poti aprecia zilele frumoase pentru ca ai invatat in timp sa le traiesti si pe cele mai putin bune. Sau poate vremea de afara ti-a incalzit sufletul si poti spera din nou. Ai ajuns sa crezi ca speranta e un lucru bun, poate cel mai bun dintre lucruri, iar lucrurile bune nu mor niciodata. Poate doar ne parasesc pentru o clipa. Sau pleaca pentru a reveni candva intr-o forma mult mai frumoasa si atunci iti dai seama ca de fapt asta este ceea ce iti doreai.

Stim insa sa apreciem lucrurile importante? Sau ne dam seama de importanta lor doar dupa ce le-am pierdut? Mi-ar place ca prima variant sa fie adevarata. Pentru ca fiecare lucru bun este o minune ce trebuie apreciat la adevarata valoare.

Ar trebui poate sa apreciem valoarea lucrurilor nu pentru ce valoreaza ci pentru ceea ce inseamna cu adevarat. Sau poatre ar trebui sa ne indragostim de viata. Sau de ce sa nu traim ca un indragostit de dragoste? Sau de ce sa nu demonstram oamenilor ca se inseala crezand ca inceteaza sa se indragosteasca imbatranind fara sa stie ca de fapt imbatranesc atunci cand inceteaza sa se indragosteasca.

Poate ca tuturora ne place sa traim pe culmi. Dar oare adevarata placere nu consta in a escalada muntele?

Mi-as dori ca intr-o zi cand te voi intreba ce faci, tu sa-mi raspunzi: Daca as fi mai bine de atat ar fi nevoie de doi oameni pentru atata bine. Dar pana atunci mai este putin. Doar un pas. Mai mare sau mai mic si doar de tine depinde cand o sa-l faci, acum, sau mai tarziu…

Exista o arta a tacerii nu mai putin însemnata si eficace ca arta de a vorbi. A asculta si a tacea, a privi si a tacea, a tacea în mod deliberat, cu fermitate, în chip absolut, este o neobisnuita si pretioasa regula de viata si un mijloc sigur de mari victorii.

Risipa de sentimente sau o lectie de viata?

Vine un moment in viata cand simti ca nu mai ai aer. Parca tot cerul se prabuseste peste tine iar inima iti este sfaramata in mii si mii de bucatele. Poate ca unii dintre noi nu au parte de astfel de momente dar cei mai multi nu au norocul asta. Te gandesti la inceput ca nu poate fi adevarat. Ca nu ti se poate intampla tocmai tie. Nu e posibil, tocmai ea, care iti spunea ca te iubeste atat de mult? Poate te gandesti ca detii o informatie gresita. Te hotarasti sa o suni si sa afli adevarul. O suni si atunci … pica din nou cerul pe tine. O auzi vorbind dar nu o mai asculti. Ai vrea sa intrebi multe dar nu poti formula nimic. Simti ca vrei sa mori. Inchizi telefonul si simti un gol imens in suflet. Ca un vid. Un vid infinit. Iti vine sa plangi dar nu mai ai nici lacrimi. Incerci sa te ridici dar picioarele nu te mai asculta. Te asezi si te gandesti. De ce? De ce tocmai ea? De ce acum? Cum se poate transforma cineva atat de rapid din inger in demon? Cum poate cineva care ieri iti spunea ca te iubeste astazi sa fie cu altcineva? Simti ca o urasti din tot sufletul. Iti amintesti de toate momentele frumoase. Te gandesti si tragi repede o concluzie. Crezi ca te-a folosit. Dar parca nu esti convins. Faptul ca o iubesti foarte mult te face sa gasesti rapid raspunsul la toate intrebarile tale. Si atunci iti spui ca tu esti de vina. Si esti de accord cu asta. Pentru un timp. Si pentru urmatoarele ore sau zile povestea se repeta. Nu te poti hotari cine este de vina.

Dar in cele din urma iti dai seama ca tu nu ai facut nimic gresit. Ai facut tot ce se putea ca totul sa fie bine si frumos. Si treci de la a te plange si a fi trist la a accepta realitatea.

Uneori adevarul doare, alteori adevarul mangaie, alina, insa intotdeauna adevarul elibereaza ... Si, in cele din urma, vindeca.

Important este insa ce vei face in continuare. Pastreaza trecutul doar ca amintire si ca pe o importanta si nepretioasa lectie de viata. Tine minte tot ceea ce simti acum pentru ca iti va fi de folos pe viitor. Pentru ca sa fii sigur ca daca vei continua sa faci aceleasi greseli cu siguranta va veni din nou ziua in care te vei simti la fel de trist si abandonat. Poate ca va trebui ca pe viitor sa fii mai exigent cu tine. Fii demn si nu accepta nici un compromis. Trebuie sa stii in primul rand cine esti si ce vrei inainte de a avea pretentia ca ceilalti sa te cunoasca si sa-ti ofere ceea ce doresti. Important este sa fii tu. Zambeste si mergi mai departe. Candva va veni si ziua ta iar fata aceea minunata din vis sigur este undeva si te asteapta.

Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi.

Vă înşelaţi, cred eu, dacă vă închipuiţi că dragostea cavalerească mai e un subiect interesant într-o vreme ahtiată de pornografie. Lumea vrea să audă bârfe deocheate, secrete de alcov, nu tiradele unui bătrân nu prea zdravăn la minte, care umblă după năluci. Ca să folosesc o expresie la modă, Don Quijote nu face "rating". E doar celebru. Romanul lui Cervantes e "citat", nu "citit.

Octavian Paler

Acum, sau mai tarziu?

Sunt moment in viata in care iti doresti sa fugi. Sa pleci. Sa faci orice numai sa fie diferit de ceea ce faceai pana atunci. Dar este ceva ce te opreste. Obisnuinta poate. Nu, poate este teama de a face un lucru pe care sa-l regreti mai tarziu. Te gandesti ca ceea ce ai acum este mai mult decat a nu avea nimic. Sau poate te gandesti ca te vei simti singur(a), vei face o depresie poate si o sa ai nevoie de multe zile, luni sau poate ani ca sa-ti revii. Dar parca nici asa nu se mai poate. Te gandesti ca ai iubit si inca iubesti foarte mult. Orice s-a intamplat ai fost acolo. La bine si la greu, la suparari si la necazuri. Este un cliseu dar in acelasi timp este adevarul. Poate nu ai fost cel mai bun partener din lume, fat frumos sau zana din poveste, dar ai oferit tot ce ai avut mai bun. Zi de zi. Ai fost acolo mereu. Atunci cand avea nevoie de un umar pe care sa planga, cand trebuia sa ciocneasca cu cineva un pahar de vin in cinstea unei victorii, atunci cand ati fost copii sau atunci cand ati fost nevoiti sa faceti lucruri “de oameni mari”. Ai fost prezent cand a avut nevoie de o incurajare sau sa-i spui ca greseste desi sfatul tau nu a fost luat in considerare. Au fost momente in care ai avut nevoie sa fie langa tine si a ales sa faca altceva. Au fost momente in care iti doreai sa simti iubirea si te-ai trezit singur(a). Dar ai continuat sa crezi, sa sprijini, sa oferi tot ce aveai mai bun.

Asa au trecut zilele. Cu suisuri si coborasuri. Zile fericite sau zile cu suparari. Dezamagiri sau tineri de mana. Zilele s-au facut luni iar lunile ani. Rutina era aceeasi, iar tu , ai continuat sa faci aceleasi lucruri si gesturi frumoase. Observi ca viata ta nu mai exista . Nu traiesti decat pentru iubire desi in schimb primesti foarte putin. Nu mai esti tu. Ai ramas doar o umbra din ce a fost. Planuri esuate si clipe in lacrimi atunci cand te gandesti ce vroiai sa fii si ce a iajuns. Si totusi spui ca nu e adevarat. Te minti singur. Ai continuat sa faci ce faceai inainte. Altceva nu mai stiai. Fiecare secunda era folosita sa te gandesti cum sa iti mai oferi ajutorul.

Ce astepti parca nici tu nu stii. Te gandesti ca asta este destinul tau. Ca pentru asta te-ai nascut. Toti cei din jur iti spun ca nu e bine, ca te autodistrugi, iti demonstreaza ca mai devreme sau mai tarziu tot acolo se va ajunge. Tu nici nu vrei sa auzi de asa ceva. Nu concepi viata altfel. Si cu toate eforturile celor dragi care te iubesc cu adevarat tu continui umil sa-ti urmezi iubirea. In fiecare secunda, daca nu cu corpul cu gandirea. Nu mai respiri, nu mananci fara sa te gandesti la ea. Te minte si tu stii foarte bine asta. Isi incalca promisiunile si se comporta cu tine ca un stapan cu sluga sa. Iar tu cand primesti o mangaiere, o vorba buna sau un sarut toata lumea este a ta. Stergi toate lucrurile urate cate s-au petrecut cu buretele.

Dar pana cand?

Vine o zi si parca te trezesti ca dintr-un somn adanc. Parca totul este un vis urat. Te speli pe ochi, iti dai palme si iti dai seama ca nu este. Te simti abandonat. Te uiti in oglinda si vezi ca ai ajuns o epava a celui ce a fost. Dejamagit te asezi si realizezi ca ai ajuns la o varsta cand normal ar fi sa stii deja ce o sa faci toata viata iar langa tine sa fie persoana din poveste. Iti vine sa plangi dar nu poti. Nu mai ai lacrimi. Doar un gol imens in suflet. Simti ca mori, ca te stingi. Si te gandesti ca e prea devreme. Te ridici brusc, te scuturi si urli.

Gata! Pana aici. Imi este dor de ce eram. Si o sa fiu din nou. Sunt sigur de asta. Pentru ca orice cadere inseamna o ridicare iar orice sut in fund un pas inainte.

Da stiu. Este trist. Dar toti stim ca este adevarat. Uneori iubim poate prea mult. Suntem orbiti de persoana iubita si uitam de propria persoana. Nu tinem cont de prieteni si familie care ne vor doar binele. Realizam foarte tarziu. Si nu e rau deloc. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Dar nici o secunda din viata nu trebuie irosita.

“Cel mai mare obstacol in calea reusitei este teama de esec”

Prietenilor mei, va multumesc ca existati!

Intrebari pentru tine!

1. Ce varsta ti-ai da daca nu ai stii cati ani ai?

2. Ce e mai rau, sa esuezi sau nu sa nu incerci?

3. Daca viata e atat de scurta, de ce facem atat de multe lucruri care nu ne plac si nu facem atat de multe lucruri care ne plac? (Cabral)

4. Cand ti se pare ca s-a vorbit si s-a facut tot ce era de vorbit si de facut ti se pare ca ai vorbit mai mult decat ai facut?

5. Daca moneda nationala ar fi “fericirea”, cat de bogat ai fi?

6. Care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult sa il vezi schimbat la oameni?

7. Faci ceea ce ai visat sa faci sau faci ceea ce faci doar pentru ca imprejurarile te-au adus aici?

8. Daca media de viata ar fi de doar 40 de ani, ti-ai trai viata diferit?

9. Esti mai preocupat sa faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?

10. Daca ar trebui sa oferi un singur sfat unui copil despre viata, care ar fi ala?

11. Ce-ai prefera sa fii : un geniu stresat sau un prost fericit?

12. Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?

13. Iti mai aduci aminte de momentul ala de acum 5 ani cand erai extrem de nervos si nefericit? Mai are vreo importanta acum?

14. Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de speciala?

15. Daca ai castiga 1 milion de dolari ai renunta la ce faci acum?

16. Cand a fost ultima oara cand te-ai aruncat cu capul inainte in ceva in care credeai din tot sufletul desi toti te sfatuiau sa nu incerci?

17. Cand a fost ultima oara cand ti-ai auzit sunetul propriei respiratii?

18. Care e lucrul pe care l-ai dorit intotdeauna sa il faci si inca nu l-ai facut? Ce te opreste?

19. Care e lucrul pe care il faci mai bine decat toti ceilalti pe care ii cunosti?